În tratamentul termic al forjării, datorită puterii mari a cuptorului de încălzire și a timpului lung de izolare, consumul de energie este uriaș în întregul proces, iar într-o perioadă lungă de timp, economisirea energiei în tratamentul termic al forjării a reprezentat o problemă dificilă.

Așa-numita călire cu „izolație zero” are ca scop încălzirea piesei forjate, atingerea temperaturii de încălzire la suprafața și miezul acesteia, fără izolație, iar răcirea imediată prin răcire. Conform teoriei austenitice tradiționale, piesele forjate trebuie să aibă un timp lung de izolație în procesul de încălzire, pentru a finaliza nucleația și creșterea granulelor austenitice, dizolvarea cementitei reziduale și omogenizarea austeniticului. Tehnologia actuală de călire și încălzire a pieselor forjate este produsă sub îndrumarea acestei teorii. Comparativ cu procesul actual de călire, călirea cu „conservare la căldură zero” economisește timpul de conservare a căldurii necesar pentru omogenizarea structurii austenitice, nu numai că poate economisi 20%-30% energie, îmbunătățind eficiența producției cu 20%-30%, dar poate reduce sau elimina defectele de oxidare, decarbonizare, deformare și așa mai departe, ceea ce conduce la îmbunătățirea calității produsului.

Când oțelul carbon și oțelul slab aliat sunt încălzite la Ac1 sau Ac2, procesul de omogenizare a austenitei și dizolvarea carburilor în perlită sunt mai rapide. Când dimensiunea oțelului aparține intervalului pieselor subțiri, calculul timpului de încălzire nu trebuie să ia în considerare izolația termică, adică să se obțină o călire zero a izolației termice. De exemplu, când diametrul sau grosimea piesei de prelucrat din oțel 45 nu depășește 100 mm, la încălzirea în cuptorul cu aer, temperatura suprafeței și a miezului este atinsă aproape simultan, deci timpul de uniformitate poate fi ignorat, comparativ cu procesul de producție tradițional (r = aD) cu coeficient de încălzire mare, timpul de încălzire și călire putând fi redus cu aproape 20%-25%.

Analiza teoretică și rezultatele experimentale arată că este fezabilă adoptarea „izolației zero” în călirea și normalizarea încălzirii oțelului structural. În special, în cazul oțelului structural carbon 45, 45 mn2 sau al oțelului structural aliat cu un singur element, utilizarea procesului „izolației zero” poate asigura proprietățile mecanice conform cerințelor; în cazul pieselor din oțel structural 45, 35CrMo, GCrl5 și alte tipuri de oțel structural, utilizarea încălzirii „izolației zero” poate economisi timpul de încălzire cu aproximativ 50% față de încălzirea tradițională, economisind energie totală cu 10%-15%, îmbunătățind eficiența cu 20%-30%, în același timp, procesul de călire „izolație zero” ajută la rafinarea fibrei și la îmbunătățirea rezistenței.

(De la: 168 piese forjate nete)